Profesorul Lucian Boia, in
faimoasa sa carte Pentru o istorie a imaginarului, identifica alteritatea
ca fiind unul din pattern-urile recurente din cultura umanitatii, pe care se
cladeste intreaga mitologie a omului
diferit. In prezent, formele radicale ale acestei alteritati tin strict de
imaginar. Ar putea acestea, insa, sa devina, candva, realitate?
Cu ceva timp in urma am citit o carte care a marcat aparitia unui gen nou
in cultura romana. Putem gasi in literatura romana culta genul fantastic, putem
gasi science-fiction, putem gasi realism-magic, putem gasi suprarealism dar, pana in urma cu putin timp, genul horror
pur si simplu nu exista. Aceasta este noutatea adusa de Oliviu Crâznic si romanul sau de debut ...si la sfârșit a mai rămas Coșmarul (care, intr-un timp relativ scurt, a adunat o multime de
premii): aparitia genului gothic, ca parte a literaturii romane culte.
Pe masura ce am parcurs romanul, primul gand care mi-a venit in minte a
fost acela ca autorul scrie foarte bine:
o scriitura eleganta, alerta (in ciuda atentiei aproape pedante pentru
precizari si detalii), dinamica, palpitanta si captivanta, cu jocuri de aparente si rasturnari de
situatii neasateptate care te tin in priza, facandu-te sa-ti doresti, exact ca
un film hitchcockian, sa vezi ce se intampla mai departe si ce se ascunde in
spatele mastii pe care pare ca o poarta fiecare personaj. Personaje ce sunt
puternic conturate si, printre care, dincolo de decorul intunecat, pluteste,
eteric parca, o poveste de dragoste inefabila.
Apoi, cand am terminat-o, gandul m-a dus, inevitabil, spre analiza
structurii arhetipale care domina intreg romanul, alteritatea radicala (de care spuneam la inceput: prototipul uman deformat pana dincolo
de limitele umanitatii) si la
reprezentarile ei clasice din cultura universala (Pan, Minotaurul, Frankenstein, Dracula, licantropul, sirenele,
ielele, Yeti etc) ajungand in cele din urma la un film relativ recent, Legenda vie (2007) care ne propune
sa acceptam ca, la un moment dat, intr-un viitor nu foarte indepartat, cel mai
intunecat imaginar ar putea deveni realitate, gratie unei stiinte scapate de
sub control.
Oare ar fi posibil ca ipoteza propusa de acest film sa devina vreodata
realitate ? Ar putea veni un moment cand lucrurile sa se inverseze, cand biologia fantastica, fiintele de cosmar
zugravite de Oliviu Crâznic in romanul sau, pe care acum le consideram a fi
doar mituri, sa devina dominante iar omul obisnuit sa devina, la randul sau,
doar o legenda ?
Ne-ar putea duce, oare, biotehnologia spre un asemenea deznodamant distopic
?
Buna ziua! Mi se pare foarte interesant blogul dvs....In legatura cu aceasta biologie fantastica, as avea si eu ceva de spus.In primul rand, in viitorul apropiat s-ar putea sa nu mai fie deloc '' fantastica '', ci perfect reala ,pentru ca gratie nanotehnologiei, cercetatorii si oamenii de stiinta vor dezvolta ''pasul urmator'' in materie de computere - computerul biologic....Se pare ca e doar o chestiune de timp...Acest lucru are doua aspecte , unul '' bun'' si unul '' rau''....Cel bun va fi ca probabil vor reusi sa egaleze si chiar sa depaseasca creierul uman, cel mai puternic computer existent la ora actuala....Cel ''rau'' va fi acela ca, prinzand curaj, vor incerca sa obtina nemurirea prin download-area constiintei umane intr-un computer (la fel ca in filmul ''Transcendence'' ), sau vor ''trata'' corpul uman ca o suma de ''piese '' ce pot fi schimbate...Insa progresul tehnologiei depaseste , se pare, inca o data progresul intelepciunii omenirii.....Ori nemurirea e un dar care eu, personal, nu cred ca ne este accesibil, in ciuda progreselor stiintei - actuale sau viitoare....Sau cel putin ,nu inca.....S-a demonstrat pina acum ca omul a folosit toate descoperirile sale in scopuri negative- acela de a face rau altor fiinte umane sau de a distruge planeta care ne-a gazduit viata timp de milioane de ani....Stiu, acestea sunt implicatiile morale ale progreselor stiintei , dar avem nevoie de ele, pentru ca stiinta trebuie sa fie o unealta menita sa ne ajute sa progresam, si nu o arma pe care sa o folosim in scopul de a distruge sau controla alte fiinte umane sau forme de viata.Personal eu cred ca un ansamblu om -masina va fi disponibil in viitorul apropiat la fel ca si dezvoltarea fara precedent a robotilor....Dar ''nemurirea'' la care viseaza unii cercetatori sau entuziasti ramane o utopie....De ce spun asta ? pentru ca nu cred ca existenta noastra '' finita'' intr-un corp biologic perisabil poate fi prelungita prin intermediul computerelor, oricare ar fi ele....Cercetarile recente arata ca nu a fost stabilit clar, in organismul uman, sediul constiintei individului....Si nici nu cred ca va fi vreodata, pentru ca organismul uman reprezinta o interfata a constiintei umane = suflet cu lumea inconjuratoare.Iar creierul este '' panoul de comanda '', in termeni simplisti''....Aici deja intram pe un teren minat in care stiinta inca nu dispune de intrumentele sau aparatura necesara pentru a masura, cuantifica sau localiza constiinta umana. Si nu cred ca va dispune de ele prea curand. Dar cine stie ce ne rezerva viitorul ? Sper doar din toata inima ca omenirea sa aiba intelepciunea necesara pentru a trata viitoarele descoperiri ca pe niste '' daruri '' si a le folosi ca atare, in scopri benefice....Folosindu-le altfel decat in aceste scopuri, ea va incalca (inca o data, a cata oara ?) legile imuabile ale Universului , producand dezechilibre ale caror consecinte vor fi extrem de nefaste......
RăspundețiȘtergere