Tot contemplarea este „solutia finala” si in filmul „Pi” (1998, R: Darren Aronofsky). Acolo, in final, eroul isi gaseste pacea si linistea interioara privind cum se misca frunzele pomilor in bataia vantului.
In plus, in acest film mai exista un indiciu interesant despre cum ne putem raporta si cum putem relationa cu Infinitul.
Intr-una din primele secvente, vedem cum eroul (aflat intr-o cautare acerba a unui numar-cheie care ar putea demonstra ca Universul este guvernat de ordine si nu de haos) trece pe langa un grup de oameni care, printr-o tehnica de miscare orientala (Tai chi chuan, probabil), incearca sa se armonizeze cu Universul.
Gasim, astfel, in acest film, cate o referire la toate cele trei abordari posibile ale relatiei pe care am putea-o avea cu necuprinsul Universului :
- investigarea,
- contemplarea si
- armonizarea.
Este greu de spus care dintre ele ar fi preferabila celorlalte. Probabil ca solutia optima ar consta intr-o sinteza echilibrata a acestora.
Adica:
Pi, 1998 |
Pe de alta parte, tot datorita naturii noastre (adica a limitelor predefinite ale corpului uman), nu putem percepe decat fragmente din aceasta lume si, pe cale de consecinta, intelegem la fel de putin din aceasta.
Confruntati cu aceasta contradictie, intre ceea ce dorim si ceea ce putem, probabil ca solutia optima ar fi sa avem si intelepciunea de a contempla in liniste ceea ce nu putem cuprinde cu mintea.